Inmultirea iepurilor - incrucisari

Principala problema, daca ii putem spune asa, este tipul de crescatorie. Daca crescatoria este specializata in crearea iepurilor de prasila pentru ca iepurii rezultati sa fie vanduti altor crescatori atunci se vor imperechea doar iepuri din aceeasi rasa. Ideea este de a pastra aceeasi rasa pura. De regula, pentru a evita pierderea evidentei sau eventualele mixturi, o astfel de ferma nu va lucra cu mai mult de patru rase diferite. Riscul la aceasta metoda de inmultire este faptul ca se incearca reproductia in relatii de consangvinitate. Inrudirea iepurilor tine pana la gradul al V-lea. Daca imperecherea se face in conditii de consangvinitate exemplarele rezultate vor avea malformatii sau diverse defecte lucru ce scade valoarea acestora. 

Cu toate acestea, cea mai folosita modalitate de imperechere si crestere este prin incrusiare, anume, un mascul de o anumita rasa este imperecheat cu o femela de alta rasa. Cel mai frecvent crescatoriile au ca profil cresterea iepurilor de carne iar pentru asta este nevoie atat de o sporire a productivitatii cat si a calitatii exemplarelor. De cele mai multe ori se alege o rasa medie cu o rasa superioara - pentru a obtine o greutate mai mare pe exemplar, adaptabilitate si rezistenta la boli mai mare sau pentru a obtine o blana mai consistenta.

Mai exista hibridarea, un alt timp de incrucisare. O rasa de iepure domestic, la alegere, este imperecheata cu o specie salbatica cu scopul de a a creste rezistenta iepurelui domestic prin cresterea rezistentei la boli si pentru o productivitate mai mare.